Memorialul Durerii. Episodul 3 – Băieţii din munţi

 

Memorialul Durerii. Episodul 2 – Recurs în cazul Motrescu

Memorialul Durerii

Memorialul Durerii este un serial documentar de televiziune care prezintă persecuția, închisorile, lagărele de muncă forțată,securitatea din perioada comunistă în România, realizat de TVR, al cărui principal producător este Lucia Hossu-Longin. „Memorialul durerii” a fost realizat în 120 de episoade, care au fost achiziționte de Biblioteca Congresului American și de arhivele Hoover. Au fost filmate peste 100.000 de minute cu supravietuițori ai închisorilor comuniste.

Episodul 1 – Primii Partizani

Hidrocentrala Vidraru

Un proiect pentru o hidrocentrala pe raul Arges a reprezentat o necesitate si o provocare inca din perioada interbelica, cand inginerul Leonida facuse un studiu de fezabilitate pentru un baraj in arc. Realizarea acestui baraj va depinde in final de ambitia liderului comunist Gheorghiu-Dej. Acesta a venit in prima vizita, in zona, in februarie ’61. Nu a reusit totusi sa vada hidrocentrala de pe Arges in functiune ,murind in martie 1965, cand barajul era ridicat, dar nu pornisera turbinele. Pana in 1989 centrala de la acest baraj va mai purta numele acestuia. O fi contat in toate acestea ca la inceput presedintele comunist fusese electrician ? Greu de spus. Debutul amenajarii hidroelectrice de pe raul Arges a insemnat un exod muncitoresc spre acest loc. La apogeul lucrarilor, aici munceau aproape 10.000 de oameni, cei mai multi venind direct din Moldova, unde tocmai se finalizase barajul de la Bicaz. Din punct de vedere economic, nucleul santierului l-a constituit Intreprinderea Regionala de Electricitate Arges. Dar pentru construirea barajului si a hidrocentralei, mai-marii vremii nu au tinut cont de nimic in ceea ce privea materialele de constructii, tehnologie etc. Liderii comunisti vroiau sa dea un exemplu lumii intregi ca Romania a inceput sa devina o tara industrializata, moderna. La Vidraru au venit sa lucreze mare parte dintre muncitorii care s-au luptat cu hidrocentrala de la Bicaz. Aceea a fost construita in stil sovietic, fiind un baraj de greutate. Vidraru a fost gandit ca o bijuterie si tocmai din acest motiv nu s-a facut rabat la materiale. Mai mult, centrala a fost echipata cu cea mai buna tehnologie la nivelul anului ’66. A costat un miliard patru sute saptezeci de milioane de lei in banii vremii, iar investitia a fost amortizata in 28 de ani. Pana acum nu s-au facut retehnologizari sau modificari majore, pentru ca acest complex functioneaza perfect cu tehnologia de atunci. Singura noutate este sistemul de alarmare care a fost montat acum sapte ani.

Lacul de acumulare de la Vidraru a schimbat fundamental peisajul Fagarasilor. Astfel au disparut doua asezari forestiere – Cumpana si Tunel, fiind inghitite incet de ape, o data cu umplerea lacului. Si, impreuna cu ele, s-au pierdut pentru totdeauna multe locuri pitoresti, padurea seculara din vremea lui Carol I, vila de vacanta a Bratienilor, cabana pictorului Rudolf Schweitzer-Cumpana, un cimitir al soldatilor nemti cazuti in timpul razboiului si mocanita de pe Valea Argesului. Lacul de acumulare Vidraru are un volum total de 465 milioane metri cubi de apa, al doilea ca marime pe raurile interioare din tara. Lacul a luat fiinta in luna martie 1966 si este situat pe raul Arges pe un sector de 28 km lungime. Situat intre muntii Fruntii si Ghitu, lacul aduna apele raurilor Capra, Buda si ale catorva afluenti directi (Raul Doamnei, Cernatul si Valsanul, Topologul, Valea lui Stan si Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 mł /s. Suprafata totala a lacului este de 393 ha, lungimea de 10,3 km, iar latimea maxima de 2,2 km in zona Valea Lupului – Calugarita. Adancimea maxima a apei este de 155 m langa barajul inalt de 166 m. Nivelul normal de retentie este de 830 metri deasupra marii (mdM).

Constructia barajului a durat cinci ani si jumatate. In timpul executiei, apele au fost deviate printr-o galerie cu diametrul de 5,20 metri, care la terminarea lucrarilor a fost amenajata ca golire de fund. Pregatirea terenului de fundatie a constat dintr-un tratament de suprafata si unul de adancime. Tratamentul de suprafata s-a realizat prin curatarea, spalarea si suflarea cu aer a rocii si cu plombarea fisurilor. Tratamentul de adancime a constat din injectii de legatura si consolidare. De asemenea s-a executat un voal pe toata lungimea barajului, prelungit in versanti. S-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 metri cubi de roca, din care aproximativ 1 milion metri cubi in subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi in subteran si s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice. Constructia impresionanta de la Vidraru este cel mai inalt baraj din beton din Romania, in arc cu dubla curbura, este al 27-lea baraj in lume si al 15- lea baraj, în arc, ca înaltime, din Europa; iar în anul intrarii în exploatare (1965) era al 9-lea baraj în arc din lume si al 6-lea din Europa, ca înaltime. Structura barajului in arc, cu dubla curbura a fost proiectata cu intentia de a avea in interiorul lui numai eforturi de compresiune.

Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de 166,60 metri, grosimea la coronament de 6 metri, cea de la baza de 25 de metri, lungimea la coronament 307 metri, suprafata de 870 de hectare, iar latimea la baza barajului 25 de metri si este traversat de noua galerii orizontale interioare. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru. Barajul permite functionarea centralei subterane de la Corbeni si a unui lant de 20 de hidrocentrale pe Arges. Raul Arges are in sectiunea barajului un debit mediu de 7,5 metri cubi pe secunda, iar cu aportul unor captari secundare s-a ajuns la 19,7 metri cubi pe secunda. Debitul maxim la o mie de ani a fost calculat la 645 metri cubi pe secunda. Barajul are doua goliri de fund care evacueaza cate 90 de metri cubi pe secunda fiecare, la lac plin. Constructia rezista la un cutremur de gradul opt pe scara Richter si are incorporati avertizori seismici de ultima generatie. In timpul cutremurului din 1977, barajul a fost supus unor forte seismice cu acceleratii maximale de peste 0,15 grame fara ca structura sa manifeste anomalii in comportare. Trebuie precizat ca barajul Vidraru mai are garantie 59 de ani, perioada totala a garantiei din momentul inaugurarii , în 1965, fiind de 100 de ani. Inainte de 1989, paza era asigurata de catre armata, fiind considerat un obiectiv strategic. Acum paza a fost preluata de Jandarmerie. Turbinele si generatoarele electrice ale hidrocentralei asigura o productie de energie, intr-un an hidrologic mediu, de 400 GWh/an.. Si aici au fost aduse materiale si tehnologie de ultima generatie pentru vremea aceea. Cehoslovacii de la Skoda au venit special pentru montarea turbinelor. La fel si italienii care s-au ocupat de cablurile de inalta tensiune. Conducatorii de atunci au avut cu ce sa se mandreasca, pentru ca au inceput sa vina tot felul de delegatii straine sa admire acest proiect.

In camera de comanda la CHE Vidraru este instalat un calculator server pe care este instalat programul Pegasys care permite monitorizarea parametrilor. Structura si navigarea usoara in cadrul programului cu ajutorul mouse-lui permite afisarea detaliata a informatiilor despre orice punct de masura solicitat. Informatiile care sunt afisate in camera de comanda de la centrala Vidraru se transmit in timp real, cu ajutorul modemurilor (la o distanta de aproximativ 30 km) la dispeceratul situat la Curtea de Arges. Deoarece volumul de informatii transmis este foarte mare se utilizeaza o diagrama simplificata. Monitorizarea parametrilor de functionare a centralei hidroelectrice Vidraru necesita achizitionarea unui numar vast de parametri electrici si neelectrici, care pot fi urmariti doar cu ajutorul unui soft puternic.Instalatia electrica monitorizata la CHE Vidraru este alc din instltii subtarane:

- 4 grupuri generatoare (echipate cu IED de tipul ION 7700);

- 2 linii de 220 kV (echipate cu IED – 3720 ACM);

- 3 linii de 20 kV (echipate cu IED – 3720 ACM si 7700 ION).

Sistemul realizat la Vidraru este unul din cele mai performante sisteme de monitorizare din tara noastra si este primul sistem din Romania la care este implementata contorizarea serviciilor de sistem.

BARAJUL VIDRARU IN CIFRE

• Barajul Vidraru pe raul Arges este cel mai inalt baraj din beton din Romania, in arc cu dubla curbura. Barajul Vidraru a fost in acelasi timp si al cincilea baraj in arc din Europa in momentul inaugurarii (martie 1966).
• Lacul de acumulare format cu un volum de 465 milioane de metri cubi de apa este al doilea ca marime pe raurile interioare din tara.
• Caracteristicile tehnice ale barajului Vidraru sunt: inaltimea barajului este de 166,6 metri, grosimea la coronament de 6 metri, cea de la baza de 25 de metri, lungimea la coronament 307 metri, suprafata de 870 de hectare, iar latimea la baza barajului 25 de metri.
• Barajul Vidraru permite functionarea centralei subterane de la Corbeni si a unui lant de 20 de hidrocentrale pe Arges.
• Raul Arges are in sectiunea barajului un debit mediu de 7,5 metri cubi pe secunda, iar cu aportul unor captari secundare s-a ajuns la 19,7 metri cubi pe secunda.
• Debitul maxim la o mie de ani a fost calculat la 645 metri cubi pe secunda.
• Barajul Vidraru are doua goliri de fund care evacueaza cate 90 de metri cubi pe secunda fiecare, la lac plin.
• In timpul executiei, apele au fost deviate printr-o galerie cu diametrul de 5,20 metri; la terminarea lucrarilor aceasta a fost amenajata ca golire de fund.
• Pregatirea terenului de fundatie a constat dintr-un tratament de suprafata si unul de adancime. Tratamentul de suprafata s-a realizat prin curatarea, spalarea si suflarea cu aer a rocii si cu plombarea fisurilor.
• Tratamentul de adancime a constat din injectii de legatura si consolidare. De asemenea s-a executat un voal pe toata lungimea barajului, prelungit in versanti.
• Structura barajului Vidraru in arc, cu dubla curbura a fost proiectata cu intentia de a avea in interiorul lui numai eforturi de compresiune.
• In timpul cutremurului din 1977, barajul a fost supus unor forte seismice cu acceleratii maximale de peste 0,15 grame fara ca structura sa manifeste anomalii in comportare.

 

Bun venit in Arges!

Mocanita Barajul Vidraru

Unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare din Europa, Vidraru, ascunde o poveste impresionantă. Un întreg sat a fost scufundat sub apele gigantului realizat în anul 1965. Puţini au văzut valea în care s-au adunat apele lacului de acumulare, înainte ca această construcţie să fie gata. Unul dintre cei care isi mai amintesc acele vremuri este medicul hematolog Traian Dumitrescu, în ani 60’ fiind student, pasionat al muntelui şi al schiului.

Un sat al exploatatorilor forestieri. Ramasitele satului Cumpana salasluiesc acum sub apele Lacului Vidraru. Localitatea a existat acolo inca de pe vremea cand a inceput exploatarea forestiera in zona, aceasta activitate fiind realizata la inceput de austrieci. in jurul anului 1960, o viitura puternica a maturat o parte dintre cele cateva zeci de case. Dupa aceasta viitura, s-a luat masura inceperii constructiei barajului. „inainte sa se construiasca barajul Vidraru, in acea vale exista un sat, Cumpana, cam in dreptul actualei cabane cu acelasi nume. Viitura a maturat o parte dintre constructii, iar cele care au fost mai sus si au ramas in picioare au fost acoperite de apele Vidrarului”, spune dr. Traian Dumitrescu.

                                             Vedere mocanita Barajul Vidraru

 

Vila Bratienilor si Vila Verde, acoperite de apa

Vila Verde apartinea administratorului padurilor la acea vreme, cei care faceau exploatatie forestiera si carau lemnul la vale cu Mocanita. Casa Autonoma a Padurilor Statului avea in satul actualmente subacvatic o vila, numita Vila Verde. in afara de aceasta vila mai impunatoare, mai existau case de locuit, un magazin, dar si o vila de vacanta a familiei Bratianu, care se afla acum pe fundul lacului, chiar in dreptul cabanei Cumpana. „Cand este nivelul apei din Vidraru mai jos, se mai pot vedea fundatiile sub apa, mai ales cele ale Vilei Bratienilor si Vilei Verde. Mai exista o constructie lunga, cu birouri, un bufet si un punct de prim-ajutor”, isi aminteste medicul. Acum toate sunt locuite doar de … pesti.

Vagonul sanitar atasat la Mocanita

O comunitate destul de mare de exploatatori forestieri locuia in zona, iar pe langa ei avea de lucru mai mereu si personalul medical, care urca periodic in munti. Mocanita, simpaticul tren arhaic, pe aburi, era mijlocul de transport folosit atat pentru a cara lemne, cat si pentru pasageri, in scop turistic. „Mocanita avea statii la Albesti, Oesti, Corbeni, Valea cu Pesti, Buda si, cap de linie, la Cumpana. La Mocanita era atasat si un vagon sanitar, care avea pe el o cruce rosie, destinat transportului ranitilor, al bolnavilor si al personalului medical. De fapt erau doua tipuri de vagoane, unul fiind un fel de platforma, iar alt vagon mai de clasa intai”, povesteste Traian Dumitrescu. Cand avea nevoie sa plece mai repede decat era programat trenul, vagoanele puteau sa se descurce si singure, fara locomotiva. Aveau un fel de frana manuala sau semi-mecanizata, in cazul vagonului mai… luxos. „Pur si simplu ii dadeau drumul la vale platformei, care avea o frana manuala, sau vagonului mai de lux, care avea un sistem semi-mecanizat. Pleca singur, fara locomotiva, pentru ca oricum avea numai de coborat”,

Din anul 1930, aproximativ, si pana cand s-a construit barajul, plecau cel putin trei Mocanite pe zi. Acum linia este desfiintata, iar Mocanita nu a mai trecut prin zona de peste o jumatate de secol, iar satul Cumpana a disparut sub ape pentru totdeauna.

Articol preluat din Ziarul Profit